Vânat mic Laussonne, teritoriu de experimentări

Deschiderea vânătorii, care tocmai a avut loc duminică în Haute-Loire, este ocazia de a pune în valoare o operațiune exemplară: introducerea de fazani, o linie de „tip sălbatic”, totuși de crescătorie, selecționată cu grijă de societatea Gibis din Isère (întreprinderile Guilloud). Păsări care nu au nimic de-a face cu „găinușele”, cum le numesc vânătorii, acele păsări lansate în natură cu câteva zile înainte de deschidere și de care te poți apropia la doar câțiva metri, atât de puternică este întipărirea lor față de om. Se ridică voci care deplâng această practică veche, contestabilă din punct de vedere etic, dar și în privința muncii câinilor de aret. Rămâne totuși faptul că lansări de fazani pentru tir au avut loc și în acest sezon. Dar unii se gândesc la viitorul vânătorii și al vânatului.

Această introducere, care a avut loc la mijlocul lui august pe tot teritoriul din Haute-Loire, este o premieră în departament, cel puțin la această scară. 25 de teritorii sau Acca comandaseră păsări. Ceea ce arată entuziasmul stârnit de inițiativă. Aproximativ 900 de fazani în total au fost astfel introduși. Această operațiune este rodul unei colaborări între federația departamentală a vânătorilor din Haute-Loire și Petit gibier 43. Evocaserăm acum câțiva ani o asemenea inițiativă în zona Bains, Séneujols, dar una, așadar, mai limitată. S-a subliniat adesea dificultatea fie și numai de a menține fazanul în stare sălbatică. În ultimii ani, una dintre prioritățile federației a fost mai ales să mizeze pe potârnichea cenușie prezentă, printre altele, pe platourile din Devès, o specie sălbatică endogenă foarte apreciată de vânători. Pentru a vă convinge, este suficient să amintim succesul de care se bucura field trial-ul de la Sanssac-l'Église. Concurenți veneau din întreaga Franță. Or, potârnichea cenușie se face astăzi mai discretă. Trebuie să vedem în asta efectele schimbării climatice?

Asociația Petit gibier 43 a fost creată acum trei ani și jumătate, pe baza unei triple constatări: scăderea populațiilor autohtone de vânat mic, adesea o lipsă de dialog între vânători și agricultori pe care asociația vrea să-l întrețină, sentimentul vânătorilor de mici animale cu blană sau cu pene că erau cumva uitați în raport cu vânatul mare, care ia toată lumina și mijloacele, cu despăgubirile pentru pagube. O asemenea asociație a iubitorilor de vânat mic este prezentă acum în aproximativ treizeci de departamente din Franța metropolitană.

Tânăra asociație din Haute-Loire a reușit în scurt timp să reunească un număr considerabil de membri (sunt 230). „Suntem aici pentru a stârni schimbări, a lansa teste și idei. Este cazul cu operațiunea fazani sau cu instalarea de cuiburi artificiale pentru rațe acum doi ani, în zona umedă de la Vernassal și Bas-en-Basset”, explică Georges Hallary, președintele.

Pentru a multiplica șansele de reușită ale introducerii fazanilor, trebuia apelat la o „linie pură”, crescută în mod tradițional. Aceste păsări sunt hrănite cu insecte vii încă din primele zile, la lumină naturală pentru a le respecta ritmul biologic, într-o volieră mare de peste 10.000 m², echipată cu stinghii. Hrănitoarele cu grăunțe sunt interzise. Păsările își găsesc hrana direct pe sol, își dezvoltă un instinct sălbatic. Când se lasă noaptea, se cocoață pentru a scăpa de prădători. Louis Garnier, președintele federației, și reprezentanți ai acesteia, dar și membri ai Petit gibier 43 au fost cuceriți de vizita instalațiilor din Isère.

Asociația a semnat o convenție cu federația de vânătoare, care și-a asumat costul inelelor. Inelarea oferă o trasabilitate a păsărilor. „Sperăm să regăsim fazani peste unul sau doi ani. Și bineînțeles că se vor reproduce”, relatează Gorges Hallary. Vânătorii de vânat mic au mari speranțe, constatând prezența unor exemplare instalate durabil, care se reproduc, la Séneujols, Bains, Saint-Christophe-sur-Dolaizon, mai general pe platoul vulcanic. Achiziția fazanilor de 12 până la 14 săptămâni (10 euro bucata) a revenit Acca care se oferiseră voluntare.

Dintre acestea, exemplul de la Laussonne este interesant: societatea de vânătoare a introdus 60 de fazani tineri în cursul celei de-a doua săptămâni din august. Lansările, în funcție de sectoare, variază de la 5 la 90 de păsări. „Nu ne așteptam la un asemenea succes. Ne dăm seama că vânătorii au dorința de a ajuta natura”, se bucură Georges Hallary. Laussonne derulează mai multe protocoale: lansarea masivă despre care vorbim aici, dar și achiziția de pui de o zi care sunt crescuți cu găini pitice. „Ne păstrăm reproducătorii și ne scoatem singuri fazanii”, completează Thomas, un membru activ al Acca. Éric Raffier și Pierre Bonnaud, în zona Bains, desfășoară același demers de ani de zile.

De acum, monitorizare și numărători

Păsările lansate vor face obiectul unei monitorizări și al unor numărători. Un fazan se poate deplasa la 20 sau 30 de kilometri. Un anumit număr de exemplare pot fi recoltate încă de pe acum. Georges Hallary justifică această alegere: „Nu putem acumula constrângerile asupra vânătorului de vânat mic, care nu ar face decât să gestioneze penuria. Prea multe constrângeri sunt neproductive. Fiecare Acca să facă alegeri, ca de exemplu să nu tragă decât în masculi”. Laussonne a ales să autorizeze tirul a cinci cocoși pe an.

Acca a înregistrat în acest sezon „o reproducere excelentă” la toate speciile, „super pui de fazani și de iepuri de câmp”. Și asta, contrar tuturor așteptărilor, având în vedere problemele de secetă. Prezența lăcustelor poate fi o explicație. „O comună precum Laussonne, unde nu avem agricultură intensivă, nu poate decât să favorizeze prezența insectelor”, constată reprezentantul Acca, care vorbește deci despre un „an bun”, cu excepția potârnichii cenușii. Thomas adaugă: „Suntem unul dintre puținele teritorii unde le găsim în stare sălbatică”.

Potârnichea cenușie nu a fost vânată timp de trei ani, înainte ca Acca să-și recapete o anumită autonomie, cu autorizații de vânătoare aici pentru o zi, în altă parte pentru câteva jumătăți de zi. „Anul acesta nu se va trage în potârnichi cenușii pe platoul vulcanic”, anunță Thomas. Anul trecut, pornind de la o pereche în volieră, acesta a obținut vreo cincisprezece pui, care au fost lansați după câteva săptămâni. Păsările nu au părăsit zona, s-au împerecheat și s-au instalat. Thomas, un om al naturii, veghează zi de zi asupra păsărilor și a bunăstării lor.

Legenda fotografiei (p. 6): Georges Hallary, președintele tinerei asociații Petit gibier 43 urmărește foarte îndeaproape experimentul.

Citat evidențiat (p. 6): În ciuda secetei, un an bun pentru vânatul mic, cu excepția potârnichii cenușii.

Specie Spre o revenire a potârnichii roșii?

În ultimii ani, potârnichea cenușie s-a bucurat de toată atenția în Haute-Loire. Totuși, ea se face mai discretă. A fost lansat un experiment cu sora ei, cea roșie.

PHILIPPE SUC

Alt vânat care se bucură de favoarea vânătorilor din Laussonne: potârnichea roșie. Se spune că este deosebit de rezistentă la condițiile climatice extreme. „O găsim de exemplu în Andaluzia. Se adapă din rouă. A urcat până în Scoția. Are o mare capacitate de adaptare. Nu o întâlnim în culturi, ci mai degrabă pe coastele dealurilor, în locurile oarecum sălbatice”, comentează Georges Hallary, președintele Petit gibier 43.

Găini pitice pe post de mame adoptive

Dubla cuibărire (două cuiburi clocite de cei doi părinți) pledează și ea în favoarea implantării sale. O constatare: în prezent este puțin prezentă în Haute-Loire. De aici experimentul lansat de foarte motivații locuitori din Laussonne: în fiecare an, timp de trei ani, Acca și Petit gibier 43 au hotărât să cumpere 200 de pui și să-i dea spre creștere unor găini pitice.

Thomas explică demersul: „Am primit puii de o zi în iunie trecut și i-am dat spre adopție unor găini pitice, într-o ladă cu fante. Avantajul este că suntem instalați într-o rezervație de vânătoare și în centrul comunei. Găina îi învață să se hrănească, cu grâu, cu hrană îmbogățită, cu viermi de muscă neagră, să se protejeze de intemperii și de prădători. La început, lada este închisă, apoi, treptat, micile potârnichi merg într-un țarc de acomodare și învață să devină autonome”.

Din cele 200 de potârnichi, 110 exemplare au supraviețuit și au fost inelate până în prezent. Thomas și membrii Acca consideră acest prim rezultat încurajator. În cursul lui august, stoluri de 12 până la 18 indivizi au fost mutate în diferite locuri de pe teritoriul comunei. Găina a plecat cu puii într-un țarc de pre-lansare. „Toată ziua, potârnichile își descoperă teritoriul și se întorc seara să doarmă cu mama lor adoptivă, la adăpost de prădători”, mărturisește Thomas.

Tirul păsărilor rămâne posibil, dar limitat la trei exemplare pe an pentru fiecare vânător.

Georges Hallary insistă: „Ceea ce contează astăzi mai mult decât tirul este în primul rând munca câinelui și complicitatea cu acesta. Când ai un câine care face un aret superb, ești mulțumit”. După închiderea vânătorii la potârniche la sfârșitul anului, se va trage un prim bilanț al experimentului, apoi va veni timpul numărătorilor de primăvară.

Acest experiment, unic în Haute-Loire, a făcut obiectul unei convenții tripartite între Petit gibier 43, Acca din Laussonne și federația de vânătoare pentru cei trei ani de test. Federația oferă un sprijin financiar pentru construcția lăzilor de creștere și pentru hrana păsărilor. Finanțarea celor 200 de pui în fiecare an este asigurată de Petit gibier 42 și de Acca din Laussonne.

Legenda fotografiei cu potârnichile (p. 7): Primul rezultat al introducerii potârnichii roșii la Laussonne este concludent. Va trebui să așteptăm următoarele numărători de primăvară.

Abundența prepeliței în acest sezon

De aproape 15 ani, federația vânătorilor din Haute-Loire participă la monitorizarea națională a efectivelor cuibăritoare de prepeliță de câmp. Această mică pasăre migratoare cunoaște variații importante ale efectivelor. Anul acesta, fie la nivel departamental, național sau european, masculii cântători au fost observați în număr mare.

În cadrul acestei monitorizări, peste 50 de prepelițe au fost capturate și inelate în departament. În cazul recoltării unei păsări inelate, federația le cere vânătorilor să comunice informația serviciului său tehnic. Inelarea permite dobândirea unor cunoștințe interesante despre populațiile de păsări, indispensabile pentru gestionarea lor. Vânătorilor li se cere să înregistreze toate recoltările lor în aplicația Chassadapt. „Cunoașterea detaliată a recoltărilor este un element esențial pentru o gestionare rațională a speciilor”, indică federația vânătorilor. Pentru prepelița de câmp, turturica, precum și pentru rațe, specii supuse gestionării adaptive, înregistrarea recoltărilor în timp real pe Chassadapt este o obligație.

Legenda fotografiei cu fazanul (p. 7): O linie de fazani provenind dintr-o descendență veche, foarte apropiată de pasărea sălbatică, a fost preferată pentru această primă lansare masivă.