Dare de seamă a vizitei la GIBIS de joi, 23 iulie 2026

La inițiativa asociației noastre Petit Gibier 43, aproximativ treizeci de persoane, membrii ACCA participante la operațiunea „Fazani 2026”, președinta FDC 38 și un administrator, președintele FDC 43 și 3 administratori, crescătorul dl Guillou, precum și doi tehnicieni ai FDC 38 și un tehnician al FDC 43 s-au reunit pentru a vizita crescătoria de vânat GIBIS, situată la CHATTE, în Isère.

Această întâlnire avea ca obiectiv un schimb de idei asupra soluțiilor care permit menținerea unui efectiv de vânat suficient pentru vânătoare, într-un context în care populațiile naturale de vânat nu mai pot fi păstrate la un nivel satisfăcător.

O constatare comună: necesitatea de a inova

Participanții au subliniat rapid o dublă miză: pe de o parte, imposibilitatea de a conserva populații naturale de vânat în număr suficient pentru a asigura o activitate cinegetică durabilă și, pe de altă parte, respingerea de către vânători a lansărilor efectuate în ajunul deschiderii vânătorii, considerate ineficiente din cauza unui potențial de apărare insuficient al păsărilor și văzute ca dăunătoare imaginii vânătorilor de vânat mic. În fața acestor provocări, societatea GIBIS a dezvoltat un răspuns original: „FAISAN PUR CHASSE”, o marcă înregistrată bazată pe specia „De Strauch”, o linie istorică deținută de decenii de o proprietate din Sologne.

O metodă de creștere gândită pentru natură

Creșterea la GIBIS se bazează pe principii riguroase, concepute pentru a garanta păsări robuste și autonome. Încă din primele zile, puii beneficiază de o hrană naturală: insecte vii sunt distribuite pe sol, ceea ce permite o dezvoltare accelerată – greutatea lor se dublează la 15 zile, un rezultat echivalent cu cel obținut cu hrană industrială… dar în doar jumătate din timp. Această abordare, deși reduce numărul de ouă depuse (40 / găină), asigură o creștere optimă și un penaj impermeabil, esențial pentru a rezista intemperiilor.

Începând de la 8 săptămâni, puii de fazan sunt transferați în voliere mari, unele echipate cu panouri fotovoltaice care oferă umbră naturală, și toate prevăzute cu culturi variate. Hrănirea la sol (porumb și floarea-soarelui zdrobite, grâu) este menținută pentru a înrădăcina la păsări un reflex de căutare a hranei în mediu deschis. Nicio artificializare nu este tolerată: fără udarea volierelor, expunere la lumina naturală încă din primele zile, și numeroase stinghii și adăpost vegetal pentru a favoriza un comportament apropiat de cel observat în libertate.

Pentru a le întări și mai mult instinctul sălbatic, un câine care sperie păsările (ținut în lesă lungă) trece prin voliere de două ori pe săptămână. Utilitatea acestei practici rămâne de validat, dar ea se înscrie într-o logică de pregătire a păsărilor pentru condițiile reale. În sfârșit, tratamente anticoccidiene și vermifuge sunt aplicate preventiv, fără să fie necesară vreo intervenție suplimentară după lansarea păsărilor în natură.

Ceea ce deosebește aceste păsări de fazanii „clasici” este comportamentul lor natural marcat: când ne apropiem de voliere, aceste păsări manifestă un reflex de fugă mult mai pronunțat decât cel al fazanilor de crescătorie clasici, care au tendința de a rămâne în apropierea marginilor și de a privi pasiv oamenii. O caracteristică ce lasă să se întrevadă o mai bună adaptare în mediul natural și o supraviețuire sporită după lansări.

Recomandări practice pentru lansări

Pe baza anilor lor de experiență, FDC38 și GIBIS propun sfaturi adaptate pentru lansări. Astfel, plasarea în țarcuri de tip potârniche nu este considerată necesară: puii de fazan, deja de talie mare, nu ar profita pe deplin de aceste structuri, din cauza constrângerilor de înălțime și de suprafață. În consecință, lansările directe în mediul natural sunt pe deplin de luat în considerare, chiar recomandate. În schimb, utilizarea țarcurilor de tip potârniche ca țarcuri de rechemare poate fi avută în vedere: se lasă o pereche de pui de fazan timp de câteva zile pentru a fixa păsările în zonă.

O altă recomandare fermă: păsările trebuie lansate în grupuri de aproximativ zece indivizi, pentru a respecta comportamentul lor gregar și a favoriza coeziunea lor odată ajunse în libertate.

Evident, păsările trebuie lansate lângă puncte de apă permanente. O hrănire la sol pe bază de porumb și floarea-soarelui zdrobite și grâu este indispensabilă în primele săptămâni.

FDC38: operațiunea „pui de fazan” de la geneză până astăzi…

În urma unui studiu sociologic asupra așteptărilor vânătorilor din Isère, reflecțiile conducătorilor federației din Isère au scos la lumină mai multe priorități. În primul rând, nicio constrângere suplimentară nu trebuie impusă vânătorilor, pentru a le garanta adeziunea la proiect. În schimb, se impune o monitorizare riguroasă: datorită inelelor, va fi esențial să se măsoare rata de recuperare a păsărilor lansate, precum și dispersia lor în mediu, pentru a evalua eficacitatea metodei.

În sfârșit, o animare și o comunicare pe termen lung este indispensabilă pentru a crea o dinamică colectivă și a atrage un maximum de teritorii în acest demers. Miza este mare: dacă aceste păsări, datorită specificităților creșterii, prezintă o calitate excepțională la vânătoare, o parte dintre ele s-ar putea chiar reproduce în mod natural în primăvara următoare, oferind astfel o soluție durabilă provocărilor actuale.

Rezultate promițătoare: de la 37 de comune în 2023, astăzi sunt 127 care participă la proiect în 2026. De la 2000 de păsări în 2023, s-a ajuns la 5700 anul acesta!

Dincolo de cifre, există un adevărat entuziasm al vânătorilor din Isère și o mare satisfacție față de calitățile cinegetice ale acestor păsări în acțiune de vânătoare.

Un vânat aproape natural, aceasta este dorința tuturor! Mulțumim colegilor din Isère că și-au împărtășit cunoștințele și că îi fac pe vânătorii din Haute-Loire să viseze!