Iepurele în România: un vânat istoric, gestionat prin cote

Potrivit unui studiu al Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București, publicat în 2022, vânătorii din întreaga țară semnalează de un deceniu declinul iepurelui și al fazanului, iar fazanul pare să fi luat locul iepurelui ca principal vânat^[3]. Autorii consideră scăderea deosebit de accentuată în câmpiile din sud, unde predomină marile monoculturi, mecanizarea și utilizarea intensă a erbicidelor; ei menționează, de asemenea, clima, răpitoarele și expansiunea șacalului auriu^[3].

Același studiu analizează datele oficiale ale ministerului mediului pentru județul Giurgiu, la sud de București, între 2016 și 2021^[3]. Efectivele evaluate de iepuri scad de la 31 003 la 25 934 de exemplare, iar numărul iepurilor recoltați de la 2 384 la 1 514, cu un minim de 1 252 în 2020^[3]. În aceeași perioadă, cotele aprobate scad de la 3 240 la 1 710^[3].

Autorii se întreabă totuși cât de fiabile sunt aceste cifre oficiale, pe care le consideră mai liniștitoare decât situația din teren^[3]. Pentru biologia speciei, consultați fișa noastră Iepurele-de-câmp.

Legea nr. 407/2006 încredințează administrarea faunei de interes cinegetic autorității publice centrale care răspunde de vânătoare, „administratorul”^[1]. Fondurile cinegetice sunt atribuite în gestiune unor persoane juridice române care dețin licență, gestionarii: asociații de vânători, administrația silvică sau alte structuri autorizate^[1][3]. Administratorul publică anual date privind populațiile de vânat și recoltele^[1].

Perioada de vânătoare a iepurelui este stabilită prin anexa nr. 1 la lege, pentru întreaga țară^[1]. Legea interzice, între altele, vânarea iepurelui la locurile de hrănire sau între apusul și răsăritul soarelui^[1]. Nu reproducem datele: consultați textul în vigoare.

În fiecare an, administratorul aprobă, pe specii și pe gestionari, o „cotă de recoltă”, adică numărul de exemplare care pot fi recoltate de pe un fond cinegetic^[1]. Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor descrie procedura: gestionarii realizează evaluarea speciilor sedentare, coordonată de gărzile forestiere conform unor instrucțiuni aprobate prin ordin de ministru în 2022, apoi datele sunt verificate și centralizate pe fond cinegetic și pe județ^[2]. Legea interzice furnizarea de informații eronate privind efectivele^[1].

Legea română reglementează explicit repopularea. Popularea unui fond cinegetic cu exemplare importate dintr-o specie indigenă necesită aprobarea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, pe baza certificării calității lor genetice de către o instituție științifică cu activitate cinegetică, și cu avizul autorității care răspunde de protecția mediului^[1]. Este interzisă repopularea cu exemplare bolnave, degenerate sau provenite din crescătorii destinate altor scopuri^[1].

Pentru aplicarea concretă a acestor reguli, informați-vă la Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor. Ghidul nostru despre repunerea în natură a iepurelui amintește că aportul de exemplare nu înlocuiește nici habitatul, nici monitorizarea. GIBIS, crescător de vânat din Chatte, în departamentul Isère (Franța), crește acolo pui de iepure și oferă, de asemenea, iepuri capturați în Europa Centrală: vedeți iepurii noștri.